In ultimul timp s-a reluat ideea mai veche ce se vehicula in cadrul guvernului: taxarea terenurilor agricole lasate de izbeliste cu o suma ce se invarte in jurul lui 400 RON / an.
Desi pe site-ul ministerului nu am gasit nici un act normativ, imi imaginez ca o nota de fundamentare ar putea sa arate cam asa:
1. se doreste accelerarea comasarii terenurilor agricole si de aceea incercam sa fortam trecerea terenurilor nelucrate fie in arenda, fie in proprietatea unui utilizator mare de teren
2. terenurile nelucrate reprezinta focare de infestare cu daunatori pentru parcelele alaturate si, drept urmare, trebuie descurajate
In privinta punctului 1, dorinta guvernului este una laudabila, doar ca mijlocul ales poate sa lase de dorit. Argumentele contra unei astfel de masuri se invart in jurul dreptului la proprietate: se atenteaza la dreptul de proprietate atunci cand guvernul intervine in piata libera si impune taxe suplimentare atunci cand un proprietar nu isi utilizeaza proprietatea cum doreste ministrul. Prin analogie, un factor de productie nefolosit ar trebui impozitat. Astfel, trebuie supraimpozitata munca nefolosita, masina nefolosita si asa mai departe.
Diferenta majora este data de punctul 2. In cazul in care vecinul meu nu isi foloseste masina eu nu sunt afectat cu nimic. Acest lucru nu se intampla daca vecinul meu de parcela lasa terenul parloaga. Atunci, acesta devine teren de inmultire pentru soareci, iepuri si vulpi, dar si pentru costrei, ciulini si alte buruieni extrem de periculoase. Semintele acestor plante sunt luate de vant si ajung pe parcelele utilizate, contaminandu-le cu plante nedorite. In afara de aceasta interventie, nu stiu cum ar putea fi rezolvata aceasta problema a externalitatilro. Ceea ce ar fi corect, dar si profitabil pentru proprietar, ar fi sa pastreze terenul respectand bunele practici agricole si ecologice ( GAEC ). Ar primi subventia pe teren ( chiar daca nu ar fi efectiv cultivat ) si ar scapa si de suprataxa.
O ultima idee pe subiect: ceea ce cred ca nu este luat in considerare de cei ce critica puternic aceasta propunere este ca expropierea mascata despre care se vorbeste va avea loc oricum. Daca in 2011, un proprietar de teren este fortat de o suprataxa sa vanda la un pret, se numeste expropriere. Daca insa, in 10 ani, cand procesul accelerat de comasare a suprafetelor agricole se va apropia de sfarsit, acel proprietar se va gasi intre doua parcele de cate 50 de hectare ale unui singur proprietar ? In acel caz parcela lui va valora exact cat un kg de cartofi degerati. Pentru ca va avea un singur posibil cumparator si nu va avea posibilitatea de a lucra terenul. Exista credinta, puternic inradacinata dupa ce s-a intamplat cu terenurile din jurul marilor orase, ca pretul terenului agricol poate sa mearga doar in sus. Si proprietarii actioneaza dupa principiul “Nu cere de mancare” si “Il tin ca sa il las la copii”. Insa preconizata criza alimentara nu este suficienta pentru a creste pretul. Daca suprafata de teren este mica si are o forma ciudata ( un pogon de teren cu dimensiunile 5m x 1.000m ), pretul nu va fi ridicat sub nici o forma.
Desi este oarecum contra curentului, parerea mea este ca initiativa ministerului va da un impuls comasarii terenurilor si va rezolva problema celor care chiar fac agricultura si sufera din cauza celor care nu fac.
